miercuri, 7 decembrie 2011
joi, 24 noiembrie 2011
Am primit pe e-mail
Mama lui Stefan cel bugetar
Pe o stradã îngustã, într-un bloc recent
Unde bate vântul si-i pe jos curent,
Tânãra nevastã plânge si suspinã
Cã-i opritã apa si nu e luminã.
Si cã la serviciu sotul ei iubit
A plecat la 6 si n-a mai venit.
Orologiul sunã noaptea jumãtate
Jos în bloc la poartã, oare cine bate?
- Eu sunt mamã soacrã, sunt fãcut covrig
Vin de la serviciu si sunt mort de frig!
Tânãra nevastã fuge sã-i deschidã
Însã din balcon mama soacrã-i strigã:
- Ora e târzie, esti un derbedeu
Unde ti-e chenzina, nu-ti sunt soacrã eu !
- Nu sunt eu de vinã, soarta fuse crudã
Am muncit ca boul pe 50% …
Am venit acasã sã mã încãlzesc
Si sã fac o baie, sã mã odihnesc.
- Ai venit degeaba, îi rãspunse soacra,
Fiindcã nu-i luminã si-i opritã apa!
Du-te la serviciu si de-o fi sã mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori…
Pe o stradã îngustã, într-un bloc recent
Unde bate vântul si-i pe jos curent,
Tânãra nevastã plânge si suspinã
Cã-i opritã apa si nu e luminã.
Si cã la serviciu sotul ei iubit
A plecat la 6 si n-a mai venit.
Orologiul sunã noaptea jumãtate
Jos în bloc la poartã, oare cine bate?
- Eu sunt mamã soacrã, sunt fãcut covrig
Vin de la serviciu si sunt mort de frig!
Tânãra nevastã fuge sã-i deschidã
Însã din balcon mama soacrã-i strigã:
- Ora e târzie, esti un derbedeu
Unde ti-e chenzina, nu-ti sunt soacrã eu !
- Nu sunt eu de vinã, soarta fuse crudã
Am muncit ca boul pe 50% …
Am venit acasã sã mã încãlzesc
Si sã fac o baie, sã mã odihnesc.
- Ai venit degeaba, îi rãspunse soacra,
Fiindcã nu-i luminã si-i opritã apa!
Du-te la serviciu si de-o fi sã mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori…
marți, 11 octombrie 2011
Daca as relua viata din nou ...
'Daca mi-as putea trai din nou viata - de Emma Bombeck
(scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de cancer)
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la 'post' pentru o zi. As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult. As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa. As fi mincat pop-corn in camera 'buna' si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu. Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui. N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat. As fi stat intinsa pe pajiste cu toate petele de iarba As fi plins si ris mai putin privind televizorul si mai mult privind viata. Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai... Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte. Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, de cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc. Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat. Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.
Femeia
LA 3 ani: Se priveste si se vede regina.
LA 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa.
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urita (mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!).
LA 20 de ani: Se priveste si vede 'prea grasa sau prea slaba, prea inalta sau prea scunda, prea cu parul lins sau prea creata', dar decide sa iasa oricum.
La 30 de ani: Se priveste si se vede 'prea grasa sau prea slaba, prea inalta sau prea scunda, prea cu parul lins sau prea creata', dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede 'curata' si iese oricum.
LA 50 de ani: Se priveste si vede 'Sunt eu' si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
LA 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune, risete si abilitate, iese si se bucura de viata.
LA 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!'
(scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de cancer)
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la 'post' pentru o zi. As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult. As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa. As fi mincat pop-corn in camera 'buna' si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu. Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui. N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat. As fi stat intinsa pe pajiste cu toate petele de iarba As fi plins si ris mai putin privind televizorul si mai mult privind viata. Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai... Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte. Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, de cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc. Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat. Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.
Femeia
LA 3 ani: Se priveste si se vede regina.
LA 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa.
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urita (mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!).
LA 20 de ani: Se priveste si vede 'prea grasa sau prea slaba, prea inalta sau prea scunda, prea cu parul lins sau prea creata', dar decide sa iasa oricum.
La 30 de ani: Se priveste si se vede 'prea grasa sau prea slaba, prea inalta sau prea scunda, prea cu parul lins sau prea creata', dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede 'curata' si iese oricum.
LA 50 de ani: Se priveste si vede 'Sunt eu' si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
LA 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune, risete si abilitate, iese si se bucura de viata.
LA 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!'
luni, 11 aprilie 2011
Ce-i lipseste romanului ?
Am găsit pe unul din blogurile pe care le urmăresc un editorial interesant. Este un articol care mi-a plăcut. Sper să vă placă şi vouă.
Dacă vreţi să-l citiţi în original sau să mai urmăriţi şi alte articole din acelaşi gen accesaţi următorul link:
http://www.fsli.ro/Catedra/Editorial.php
Ce-i lipseste romanului ?
Liviu Marian Pop, secretar general FSLI
Pana la „evenimentele din 1989” traiam sub frica unui sistem dictatorial, in care foarte putini aveau curajul sa se exprime public.
Au trecut evenimentele din decembrie si „avantul muncitoresc” ne-a cuprins pe fiecare dintre noi....mitinguri, pichetari, mineriade, greve generale, etc. Orice actiune de strada s-a bazat în special pe spiritul civic al romanilor.
De la un an la altul, insa, acel avant a devenit tot mai scazut. O apatie generala i-a cuprins pe romani, care stau neputinciosi in fata schimbarilor, atacurilor, presiunilor de orice natura. In sufletele lor zace nelinistea, pe fete le citesti nemultumirea, dar parca sunt prinsi intr-un bloc de sticla, de unde privesc, doar privesc...
Niciodata nu am considerat ca suntem o natiune inferioara sau superioara altora. Ne nastem cu totii cu aceleasi calitati sau defecte.
Romanii sunt oameni destepti, cu potential, indiferent ca lucreaza 12 ore in tara pentru companii multinationale, la stat, pentru propria afacere, sau pe meleaguri straine. Sunt oameni cu viziune, cu talent, care stiu sa comunice eficient, stiu ce inseamna responsabilitatea, sunt oameni de calitate.?
Si totusi, ce ne lipseste, incat stam cu totii pasivi si ne lasam calcati in picioare de o clasa politica incompetenta? Oare ce ii lipseste romanului ca sa ia atitudine fata de cei pe care el i-a ales si i-a pus in functiile de conducere a statului? Curaj ? Vointa? Putere? Ce? Pentru ca motive au...De ce n-am putea fi ca grecii? De ce nu se intampla ca in Franta, unde au iesit pe strazi 250 de mii de oameni, care au cerut sa nu se taie copacii dintr-o zona?
Suntem blocati, inerti, paralizati, privind la realitati diferite: realitatea lor – hotii, coruptii, agramatii, tupeistii si realitatea noastra - a oamenilor cinstiti, muncitori, pregatiti, integri, capabili si destepti.
Suntem dezamagiti si obositi de clasa politica dar nu realizam ca prin starea generala pe care o perpetuam nu facem altceva decat sa ii ajutam sa castige si mai mult. Sa ne gandim, ce oferim noi: muncim, ne platim numeroasele taxe la stat, respectam legea, regulile. Ce fac ei: ne trateaza cu dispret...
Am uitat ca toti cei care s-au sacrificat in decembrie 1989 au facut-o pentru libertate, pentru o viata mai buna, pentru dreptate. Sunt oameni a caror memorie o calcam in picioare. Ei au iesit in bataia armelor, noua ne este teama sa iesim in strada, intr-un spatiu amenajat, legal, unde doar sa ne strigam nemultumirile. Sau poate nu teama este cuvantul cel mai potrivit, poate suntem prea comozi sa luptam pentru propria demnitate. Avem o responsabilitate, dragi romani, fata de predecesorii nostri, fata de noi insine si fata de copiii nostri. Ni s-a repetat deseori ca nu putem face nimic, ca orice tentativa este sortita esecului. Eu cred ca ne lipeste unitatea, pentru ca avem un crez comun si mai avem nevoie de o picatura de curaj. Altfel, ca spectatori la propria viata, vom ramane doar niste marionete pentru guvernantii, care ne vor da cu portia dreptul de a trai intr-o tara democratica.
Dacă vreţi să-l citiţi în original sau să mai urmăriţi şi alte articole din acelaşi gen accesaţi următorul link:
http://www.fsli.ro/Catedra/Editorial.php
Ce-i lipseste romanului ?
Liviu Marian Pop, secretar general FSLI
Pana la „evenimentele din 1989” traiam sub frica unui sistem dictatorial, in care foarte putini aveau curajul sa se exprime public.
Au trecut evenimentele din decembrie si „avantul muncitoresc” ne-a cuprins pe fiecare dintre noi....mitinguri, pichetari, mineriade, greve generale, etc. Orice actiune de strada s-a bazat în special pe spiritul civic al romanilor.
De la un an la altul, insa, acel avant a devenit tot mai scazut. O apatie generala i-a cuprins pe romani, care stau neputinciosi in fata schimbarilor, atacurilor, presiunilor de orice natura. In sufletele lor zace nelinistea, pe fete le citesti nemultumirea, dar parca sunt prinsi intr-un bloc de sticla, de unde privesc, doar privesc...
Niciodata nu am considerat ca suntem o natiune inferioara sau superioara altora. Ne nastem cu totii cu aceleasi calitati sau defecte.
Romanii sunt oameni destepti, cu potential, indiferent ca lucreaza 12 ore in tara pentru companii multinationale, la stat, pentru propria afacere, sau pe meleaguri straine. Sunt oameni cu viziune, cu talent, care stiu sa comunice eficient, stiu ce inseamna responsabilitatea, sunt oameni de calitate.?
Si totusi, ce ne lipseste, incat stam cu totii pasivi si ne lasam calcati in picioare de o clasa politica incompetenta? Oare ce ii lipseste romanului ca sa ia atitudine fata de cei pe care el i-a ales si i-a pus in functiile de conducere a statului? Curaj ? Vointa? Putere? Ce? Pentru ca motive au...De ce n-am putea fi ca grecii? De ce nu se intampla ca in Franta, unde au iesit pe strazi 250 de mii de oameni, care au cerut sa nu se taie copacii dintr-o zona?
Suntem blocati, inerti, paralizati, privind la realitati diferite: realitatea lor – hotii, coruptii, agramatii, tupeistii si realitatea noastra - a oamenilor cinstiti, muncitori, pregatiti, integri, capabili si destepti.
Suntem dezamagiti si obositi de clasa politica dar nu realizam ca prin starea generala pe care o perpetuam nu facem altceva decat sa ii ajutam sa castige si mai mult. Sa ne gandim, ce oferim noi: muncim, ne platim numeroasele taxe la stat, respectam legea, regulile. Ce fac ei: ne trateaza cu dispret...
Am uitat ca toti cei care s-au sacrificat in decembrie 1989 au facut-o pentru libertate, pentru o viata mai buna, pentru dreptate. Sunt oameni a caror memorie o calcam in picioare. Ei au iesit in bataia armelor, noua ne este teama sa iesim in strada, intr-un spatiu amenajat, legal, unde doar sa ne strigam nemultumirile. Sau poate nu teama este cuvantul cel mai potrivit, poate suntem prea comozi sa luptam pentru propria demnitate. Avem o responsabilitate, dragi romani, fata de predecesorii nostri, fata de noi insine si fata de copiii nostri. Ni s-a repetat deseori ca nu putem face nimic, ca orice tentativa este sortita esecului. Eu cred ca ne lipeste unitatea, pentru ca avem un crez comun si mai avem nevoie de o picatura de curaj. Altfel, ca spectatori la propria viata, vom ramane doar niste marionete pentru guvernantii, care ne vor da cu portia dreptul de a trai intr-o tara democratica.
luni, 4 aprilie 2011
marți, 22 martie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)