miercuri, 16 martie 2011

Cine dă, lui îşi dă...

Lângă un sătuc de munte, în hăţişuri nepătrunse,

Un bătrân, adus de spate, un bordei mic îşi făcuse

Sub un fag cu umbră deasă, din pământ şi din nuiele,

Petrecând în sărăcie, între flori şi păsărele.

Făr‘ de nici-o mângâiere, far‘ de nici-un ajutor,
Rezemat în nişte cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit aşa, sărmanul, îşi ducea al vieţii fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.

Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerşească demâncare,

Arătându-şi trist durerea prin zicala lui de pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Îl ştia de mult tot satul şi, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulţumea, zicând cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Ani în şir trecu de-a rândul, mulţi din vremea lui muriră,
Însă pe el îndurarea Domnului îl sprijiniră.
Şi din când în când bătrânul către sat pleca, sărmanul,
Far-aşi mai schimba cojocul, cârja, tolba şi sumanul.

Înainte lui sătenii îi ieşeau cu darul lor,

Ori de câte ori bătrânul le cerea un ajutor.

După ce îşi lua darul, tuturor zicea cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

De-al bătrânului des strigăt, deranjată mult, se pare,

Într-o zi, o gospodină, doamnă cu un nume mare,

Vru s-aducă la tăcere glasul ăstui cerşetor,
Ce bătea de multă vreme pe la poarta tuturor.

Repede făcu o pâine din faina cea mai albă,
Plămădită cu otravă, şi la copt a pus-o-n grabă.
Cum îi dete-această pâine, zise-n inima ei moartă:
- De acuma, ştiu eu bine, că n-o să mai vii la poartă!

Cerşetorul primi darul, îl privi cu bucurie,
Dar, frumoasă fiind pâinea, se gândeşte s-o mai ţie.
Şi-i repetă şi stăpânei vorba lui, cu multă pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

După ce colindă satul, se întoarce la bordei
Şi,-obosit, se odihneşte pe un scăunel de tei.
Dar nu se-odihneşte bine, că se-arată pe cărare,
Un fecior voinic şi-un câine, venind de la vânătoare.

Obosit şi mort de foame, şi uitând că-i de neam mare,

Când sosiră la colibă, tânărul cu voce tare,

Nemâncat de-o zi întreagă, strigă-n culmea disperării:

- Moşule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mâncării?

Căci tot rătăcesc de-aseară prin zăvoi, cu al meu câine,

Şi nu am gustat nimica, nici măcar un colţ de pâine.

Ştiu că uneori, pe cale, oamenii, cu multă milă,

Îţi mai pun ceva în tolbă, ba şi cei ce-o fac în silă.

- Cum să nu? răspunde dânsul, chiar acum am fost în sat,
Şi chiar mama dumitale pâine asta, ea mi-a dat.
Ia-o toată şi-o mănâncă; potoleşte-ţi foamea-n pace;
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

După ce mâncară pâinea, mulţumindu-i, a plecat

Spre căsuţa boierească, ce sclipea la ei în sat.
Ajungând acasă fiul, maică-sa-l îmbrăţişează,
Dar deodată rău îi vine şi la faţă se-ntristează.

- Ce-i cu tine? Mama-ntreabă, spune iute ce-ai mâncat?
Însă el cu vocea slabă, îi răspunde înecat:
- Doar atât mâncat-am, maică, pâinea albă şi frumoasă
Ce mi-a dat-o cerşetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasă!

Un fior de groază mare, mamei, inima-i cuprinde,

Care-şi vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde.

Ţipă, urlă de durere, conştiinţa nu-i dă pace,

Vrea să-l scoale iar la viaţă, dar nimic nu poate face.

În durere-şi vede fapta cea mârşavă şi debilă

Şi îşi ia acum răsplata pentru gestul fără milă.

În urechi îi sună glasul moşului, trecând în pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

(Prelucrare după autor necunoscut)

miercuri, 9 martie 2011

Bilant public al Responsabilitatii Sociale o provocare de la www.responsabilitatesociala.ro

Am primit un mesaj de la responsabilitatesociala.ro prin care mi se solicita părerea:

Companii responsabile in Romania, studii de caz si know-how despre CSR … ce credeti despre modul in care s-au implicat companiile in 2010, dar si ce asteptari aveti de la ele in 2011.

Aceasta fiind o provocare, iar eu o persoană carea îi plac provocările, m-am gândit să încerc să răspund şi să vă cer şi vouă părerea.

1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?

Atunci când e vorba de o clasificare a companiilor aceasta nu poate fi decât subiectivă. O clasificare obiectivă ar presupune existenţa unor criterii măsurabile, aceleaşi pentru toţi competitorii. Mă bucură faptul că, deşi anul 2010 a fost unul de criză, companiile au găsit resurse pentru a se implica în societate. Răspunsul meu (subiectiv) referitor la primele 3 companii care s-au implicat in societate, este:

· trustul de presă Intact pentru implicarea în diferite campanii de ajutorare a persoanelor aflate în dificultate şi în mod special al celor afectaţi de inundaţii;

· Petrom pentru implicarea în proiecte de educaţie ecologică (Ţara lui Andrei) şi de împăduriri;

· BRD pentru implicarea în sprijinirea unor cazuri de copii talentaţi sau defavorizaţi.

2. In ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

Sunt mulţumită de modul cum unele companii s-au implicat în eliminarea urmărilor inundaţiilor; Am o apreciere deosebită pentru companiile care s-au implicat în problemele legate de educaţie în general şi mai ales în sprijinirea copiilor proveniţi din medii defavorizate. Sunt în favoarea campaniilor de durată şi mai puţin a celor desfăşurate cu ocazia unui eveniment (Paşte, Crăciun etc.). Una din nemulţumirile mele legate de implicarea companiilor este determinată de faptul că, deşi aproximativ 50% din populaţie trăieşte la sat sau în „oraşe” de 4-10 mii de locuitori, prea puţine campanii se adresează acestor categorii „defavorizate”.

3. Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011?

Aş dori o mai mare implicare în problemele societăţii rurale şi mic urbane. Să se implice mai mult în educaţia ecologică şi în ajutarea copiilor capabili dar care nu dispun de suficiente resurse. Cine investeşte în educaţie investeşte în viitor.

4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?

· Cel mai bun stimulent pentru o companie este reprezentată de popularizarea companiei şi a produselor acestea.

· Aş fi dispusă să achiziţionez produsele firmei şi să le recomand tuturor cunoştinţelor.