Mama lui Stefan cel bugetar
Pe o stradã îngustã, într-un bloc recent
Unde bate vântul si-i pe jos curent,
Tânãra nevastã plânge si suspinã
Cã-i opritã apa si nu e luminã.
Si cã la serviciu sotul ei iubit
A plecat la 6 si n-a mai venit.
Orologiul sunã noaptea jumãtate
Jos în bloc la poartã, oare cine bate?
- Eu sunt mamã soacrã, sunt fãcut covrig
Vin de la serviciu si sunt mort de frig!
Tânãra nevastã fuge sã-i deschidã
Însã din balcon mama soacrã-i strigã:
- Ora e târzie, esti un derbedeu
Unde ti-e chenzina, nu-ti sunt soacrã eu !
- Nu sunt eu de vinã, soarta fuse crudã
Am muncit ca boul pe 50% …
Am venit acasã sã mã încãlzesc
Si sã fac o baie, sã mã odihnesc.
- Ai venit degeaba, îi rãspunse soacra,
Fiindcã nu-i luminã si-i opritã apa!
Du-te la serviciu si de-o fi sã mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu