Am găsit pe unul din blogurile pe care le urmăresc un editorial interesant. Este un articol care mi-a plăcut. Sper să vă placă şi vouă.
Dacă vreţi să-l citiţi în original sau să mai urmăriţi şi alte articole din acelaşi gen accesaţi următorul link:
http://www.fsli.ro/Catedra/Editorial.php
Ce-i lipseste romanului ?
Liviu Marian Pop, secretar general FSLI
Pana la „evenimentele din 1989” traiam sub frica unui sistem dictatorial, in care foarte putini aveau curajul sa se exprime public.
Au trecut evenimentele din decembrie si „avantul muncitoresc” ne-a cuprins pe fiecare dintre noi....mitinguri, pichetari, mineriade, greve generale, etc. Orice actiune de strada s-a bazat în special pe spiritul civic al romanilor.
De la un an la altul, insa, acel avant a devenit tot mai scazut. O apatie generala i-a cuprins pe romani, care stau neputinciosi in fata schimbarilor, atacurilor, presiunilor de orice natura. In sufletele lor zace nelinistea, pe fete le citesti nemultumirea, dar parca sunt prinsi intr-un bloc de sticla, de unde privesc, doar privesc...
Niciodata nu am considerat ca suntem o natiune inferioara sau superioara altora. Ne nastem cu totii cu aceleasi calitati sau defecte.
Romanii sunt oameni destepti, cu potential, indiferent ca lucreaza 12 ore in tara pentru companii multinationale, la stat, pentru propria afacere, sau pe meleaguri straine. Sunt oameni cu viziune, cu talent, care stiu sa comunice eficient, stiu ce inseamna responsabilitatea, sunt oameni de calitate.?
Si totusi, ce ne lipseste, incat stam cu totii pasivi si ne lasam calcati in picioare de o clasa politica incompetenta? Oare ce ii lipseste romanului ca sa ia atitudine fata de cei pe care el i-a ales si i-a pus in functiile de conducere a statului? Curaj ? Vointa? Putere? Ce? Pentru ca motive au...De ce n-am putea fi ca grecii? De ce nu se intampla ca in Franta, unde au iesit pe strazi 250 de mii de oameni, care au cerut sa nu se taie copacii dintr-o zona?
Suntem blocati, inerti, paralizati, privind la realitati diferite: realitatea lor – hotii, coruptii, agramatii, tupeistii si realitatea noastra - a oamenilor cinstiti, muncitori, pregatiti, integri, capabili si destepti.
Suntem dezamagiti si obositi de clasa politica dar nu realizam ca prin starea generala pe care o perpetuam nu facem altceva decat sa ii ajutam sa castige si mai mult. Sa ne gandim, ce oferim noi: muncim, ne platim numeroasele taxe la stat, respectam legea, regulile. Ce fac ei: ne trateaza cu dispret...
Am uitat ca toti cei care s-au sacrificat in decembrie 1989 au facut-o pentru libertate, pentru o viata mai buna, pentru dreptate. Sunt oameni a caror memorie o calcam in picioare. Ei au iesit in bataia armelor, noua ne este teama sa iesim in strada, intr-un spatiu amenajat, legal, unde doar sa ne strigam nemultumirile. Sau poate nu teama este cuvantul cel mai potrivit, poate suntem prea comozi sa luptam pentru propria demnitate. Avem o responsabilitate, dragi romani, fata de predecesorii nostri, fata de noi insine si fata de copiii nostri. Ni s-a repetat deseori ca nu putem face nimic, ca orice tentativa este sortita esecului. Eu cred ca ne lipeste unitatea, pentru ca avem un crez comun si mai avem nevoie de o picatura de curaj. Altfel, ca spectatori la propria viata, vom ramane doar niste marionete pentru guvernantii, care ne vor da cu portia dreptul de a trai intr-o tara democratica.
