Unde am ajuns? Unde e solidaritatea de altădată?
Aceaste întrebari îmi revin mereu, obsedant, în aceste zile. Nu vreau să văd, sau nu pot. Încerc de fiecare dată un răspuns, răspuns care, mă lasă tot mai dezamăgit.
Nu reuşesc să gândesc coerent, şi de fiecare dată o iau de la capăt, găsesc acelaşi răspuns.
Când eram la şcoală mi se întâmpla ca rezolvând a problemă să greşesc şi ori de câte ori reluam rezolvarea repetam mecanic aceeaşi greşeală. Când oboseam să mă mai concentrez luam o pauză, îmi găseam o altă activitate uitând total de problemă. Revenind peste un timp reuşeam să rezolv din prima.
Probabil asta ar fi soluţia şi în prezent.
Nu o să mă mai uit la televizor, o să mă joc pe calculator, o să citesc o carte, o să fac altceva decât făceam zilnic până acum. Şi poate când voi reveni voi înţelege... sau poate NU.
NU, refuz să înţeleg cum ne-am pierdut, refuz să înţeleg că nu mai avem nici o şansă, refuz să înţeleg că trebuie să accept tot ce alţii vor să mi se întâmple.
Da voi accepta doar ceea ce cred eu că nu mă coboară în ochii mei. Puţin îmi pasă de ce cred cei care se îndoaie, "capul plecat sabia nu-l taie" nu va fi niciodată deviza mea. Nu pot fi solidar cu cei cerşetorii, profitorii sau ligăii.
Sunt şi voi rămâne un om care nu se înclină.
Se pare că am găsit răspunsul. Regula din şcoală a funcţionat şi de această dată.
Am fost şi voi fi solidar cu toţi cei care luptă pentru libertatea lor, pentru dreptul lor de a fi respectaţi, care se respectă şi nu pot fi cumpăraţi "pe treizeci de arginţi". Deşi nu sunt mulţi SUNT O FORŢĂ, de care nici ei, poate nu sunt conştienţi. Valoarea lor nu stă în număr ci în puterea pe care le-o dă credinţa în EI.
Sunt un om liber.
Acesta va fi răspunsul meu pentru solidaritate.
Aceaste întrebari îmi revin mereu, obsedant, în aceste zile. Nu vreau să văd, sau nu pot. Încerc de fiecare dată un răspuns, răspuns care, mă lasă tot mai dezamăgit.
Nu reuşesc să gândesc coerent, şi de fiecare dată o iau de la capăt, găsesc acelaşi răspuns.
Când eram la şcoală mi se întâmpla ca rezolvând a problemă să greşesc şi ori de câte ori reluam rezolvarea repetam mecanic aceeaşi greşeală. Când oboseam să mă mai concentrez luam o pauză, îmi găseam o altă activitate uitând total de problemă. Revenind peste un timp reuşeam să rezolv din prima.
Probabil asta ar fi soluţia şi în prezent.
Nu o să mă mai uit la televizor, o să mă joc pe calculator, o să citesc o carte, o să fac altceva decât făceam zilnic până acum. Şi poate când voi reveni voi înţelege... sau poate NU.
NU, refuz să înţeleg cum ne-am pierdut, refuz să înţeleg că nu mai avem nici o şansă, refuz să înţeleg că trebuie să accept tot ce alţii vor să mi se întâmple.
Da voi accepta doar ceea ce cred eu că nu mă coboară în ochii mei. Puţin îmi pasă de ce cred cei care se îndoaie, "capul plecat sabia nu-l taie" nu va fi niciodată deviza mea. Nu pot fi solidar cu cei cerşetorii, profitorii sau ligăii.
Sunt şi voi rămâne un om care nu se înclină.
Se pare că am găsit răspunsul. Regula din şcoală a funcţionat şi de această dată.
Am fost şi voi fi solidar cu toţi cei care luptă pentru libertatea lor, pentru dreptul lor de a fi respectaţi, care se respectă şi nu pot fi cumpăraţi "pe treizeci de arginţi". Deşi nu sunt mulţi SUNT O FORŢĂ, de care nici ei, poate nu sunt conştienţi. Valoarea lor nu stă în număr ci în puterea pe care le-o dă credinţa în EI.
Sunt un om liber.
Acesta va fi răspunsul meu pentru solidaritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu